10 nov. 4. Tabăra de Bază – Tabăra 1
Duminică 30 iunie
Sunt plină de nervi pentru că nu putem să ne încărcăm telefoanele și celelalte obiecte electronice, nu pricep de ce atâta lipsă de organizare din partea agenției…
În timpul nopții am dormit îmbrăcată cu pantalonii de puf în sac; spre dimineață am pus și geaca groasă de puf peste sac, reușind să mă odihnesc foarte foarte bine.
La micul dejun, surpriză mare, Natalia și Saul aduc cafea, aparat mic de făcut cafea, jetboil. Pregătim tacticos câte o porție mică de cafea, câteva guri, pe rând, și o savurăm toți 4! Am și eu un fierbător pentru expresso, lăsat după expediția de anul trecut din octombrie (pe Ama Dablam, în Nepal) în butoiul cu echipament al lui Justin. Nu am adus nimic acum, o să mai beau câteva cafele de la Natalia…Am aflat între timp că există și expresoare portabile, la care poți prepara expresso fără să ai nevoie de jetboil, rămâne să mă hotărăsc până data viitoare ce variantă să aleg, ritualul cafelei contează mult pentru starea mea psihică.
Pregătim echipamentul, corturile, mâncarea, prafurile și gelurile, la noapte vrem să plecăm în Tabăra 1, dar surpriză, de 3 ore ninge întruna, așa că rămâne să vedem ce se mai întâmplă până diseară.
După prânz și somn, mergem toți 4 în vizită cu ceva bunătăți (brânză tare lituaniană, salam uscat și ceai de plante românesc) la Maria și Denis Urubko, suntem vecini de Base Camp. Denis este unul dintre marii alpiniști ai lumii, a urcat toți cei 14 optmiari fără oxigen suplimentar, a făcut premiere inclusiv iarna (Makalu în 2009 și Gasherbrum II în 2011), rute noi pe Cho Oyu, Manaslu și Broad Peak. Acestea sunt doar câteva din impresionantele lui realizări alpine. Pe scurt, o legendă în carne și oase, pe care am avut ocazia să o cunosc. Mi se pare foarte modest, serios, profesionist pursânge; îi cunoaște pe toți, pe Natalia chiar de 20 de ani. Refuză să bea din sticla cu licoare magică adusă de Saul (lichior de miere, am băut doar noi 4 mai târziu), motivând că nu mai face asta de mult timp…Sunt veniți aici cu gândul de a face împreună o rută nouă la Gasherbrum II, dar din păcate soția lui, Maria, are o suferință lombară acută de vreo 2 săptămâni, încă din Tabăra Concordia.
Spre seară reușesc să vorbesc acasă, după ce încercasem fără succes de vreo 3 ori, îmi este foarte dor de ei toți.
Seara, la cină, ne adunăm în cortul de masă cu toții, adică 8: noi 4 plus alți 4 colegi care au ajuns înaintea noastră cu vreo 10 zile. Este vorba de Uta Ibrahimi, alpinistă din Kosovo, prima care a urcat pe Everest, plus 3 turci foarte simpatici, chiar dacă 2 dintre ei nu vorbesc aproape deloc engleza. Unul dintre ei este Tunç Findik, alpinist turc care are deja 12 optmiari în palmares, mai are de urcat Gasherbrum I și Nanga Parbat și termină tot proiectul (în lume sunt doar 40 de alpiniști, bărbați și femei, care au reușit să urce toți munții de peste 8.000m).
După cină rămânem la ”small talks” Saul, Justin, Tunç și cu mine (pare greu de crezut în vremurile astea globalizate, dar Natalia și ceilalți 2 alpiniști turci nu cunosc aproape deloc limba engleză și din această cauză comunicarea cu ei este foarte limitată).
Saul și Tunç au fost în 2013 la Nanga Parbat, când a fost atentatul terorist în Tabăra de Bază; ei erau mai sus, în Tabăra 2, și când au coborât au văzut dezastrul. Au depănat împreună amintiri teribile…Tunç este foarte simpatic, modest și una dintre cele mai calme persoane pe care am cunoscut-o vreodată, mi-a lăsat o impresie deosebită.
Luni 1 iulie
Aseară m-am simțit destul de rău, mă durea capul și eram cam amețită, normal de altfel în timpul aclimatizării (acomodarea treptată a organismului cu altitudinea), am băut multă apă. M-am prăbușit în sacul de dormit în jur de ora 22 și am dormit profund, visând diverse, până la ora 5, când a sunat ceasul.
La ora 6 am avut micul dejun, după care ne-am echipat pentru plecarea pe ghețar. Am hotărât împreună toți 4 să facem doar o tură scurtă, fără bagaje, care durează 4 ore, de la 7.30 la 11.30.
Mergem legați în coardă și luăm contact pentru prima dată cu periculosul ghețar care este calea de acces către Tabăra 1 și se întinde 1.000m pe verticală.
La întoarcere draga de Natalia face cafea la mașina ei pentru noi 4, stau înainte de prânz și o savurez în tihnă, scriind în jurnal și gândind la ziua următoare.
Denis vine în vizită și mă caută, îl ajut cu niște miorelaxante pentru Maria și îl sfătuiesc să-i facă injecții cu dexametazonă, ca să îi mai calmeze inflamația și durerile.
Facem bagajele pentru Tabăra 1, o să avem rucsacii destul de grei.
După-amiaza Denis vine din nou, însoțit și de Maria, căreia îi arăt în cort cum să facă exerciții pentru spate, kinetoterapie. Eu am aceeași problemă și am plecat de acasă cu temele făcute, câteva pagini cu desenele exercițiilor pe care le am de făcut; când am timp, în cort, pe saltea, mă străduiesc să le fac, ca să nu am dureri în timpul mersului.
Marți 2 iulie
Ceasul sună la ora 2.30, la ora 3 mâncăm și peste încă o oră plecăm. Țin să precizez că vizitez toaleta de 2 ori, deși de obicei sunt constipată, cam o dată la 2 zile se întâmplă evenimentul fericit! De asemenea, și pe drum opresc încă o dată, ceea ce a fost destul de neplăcut, să dau rucsacul și hamul jos. De 3 ori în 3 ore arată stres maxim, e clar 🙂 .
Drumul spre Tabăra 1 constă din 2 părți, una abruptă printre crevase uriașe, pe sub cornișe (din acest motiv am plecat noaptea, ca să fie totul foarte înghețat), care a durat cam 4 ore, și o a doua parte pe un uriaș platou, tot printre crevase, dar totul este mult mai larg. Pe 360 de grade sunt munți înalți, vedem pentru prima dată atât muntele ”nostru” complet, cât și pe vecinul lui, Gasherbrum I.
În ambele etape a fost dificil, pentru că avem în rucsaci corturi, gaz, mâncare, haine, izoprene, saltele, MSR-ul, medicamente. Rucsacul meu are aproape 15 Kg, al lui Justin 20 Kg.
Ne ajutăm cu 2 activatoare și, în jur de ora 10, ne și oprim pe platou să mâncăm: chapati (comandat la bucătar) cu mușchiuleț afumat de acasă, delicios!
Ajungem în Tabăra 1 după 7 ore și jumătate, un timp bun, deși mi s-a părut că am mers foarte încet.
Punem cortul repede într-o margine a taberei, mai există cam 10 corturi în zonă; scoatem bocancii la uscat, facem apă și începem să bem, aranjez lucrurile în cort. Dorm puțin, am senzația că mă ”strânge” capul, deoarece am urcat cu 1.000m mai sus de Tabăra de Bază, ceea ce este mult, în termeni de aclimatizare.
Tabăra 1 este situată pe un imens platou la 6.000m, înconjurat din toate părțile de munții din masivul Gasherbrum, numiți într-o mare lipsă de inspirație cu litere romane, în ordinea înălțimii, de la I până la VII. 2 dintre ei au înălțimi de peste 8.000m: Gasherbrum I (8.080m, al 11-lea munte al planetei) și Gasherbrum II (muntele ”nostru”, 8.035m, al 13-lea), restul având în jur de 7.000m.
Tabăra 1 este locul de acces către majoritatea acestora.
Avalanșele curg fără încetare de peste tot, noroc că zona de corturi este aleasă anume, cumva la distanță. Și pe drum am văzut câteva. Acum este vară și în timpul zilei temperaturile cresc mult pe acest platou, situat ca într-o imensă găleată; este insuportabil de cald, zăpada se topește și astfel apar avalanșele.
Ne întâlnim pe drum și aici în tabără cu Alex Găvan, este în echipă cu canadianul Don Bowie și finlandeza Lotta Hintsa, are același plan ca și noi, să urce pe Gasherbrum II.
Saul și Natalia ajung după noi, își montează cortul la mare distanță de tabără, de teama avalanșelor. Saul ne vizitează, discuții și ceai, plănuim să urcăm în Tabăra 2 de la Gasherbrum I, pentru aclimatizare.
Sun acasă, ceea ce mă liniștește, și mă bag în sac la odihnă. Noaptea trece greu, alunec mereu de pe saltea, este mare înghesuială în cortul mic. Am încontinuu senzația că mă sufoc, că nu am suficient aer. Oribil.
VA URMA!
No Comments