04 feb. MANASLU (Nepal) – a patra expediție la opt mii de metri

8.163m
septembrie-octombrie 2023
27 zile

Despre MANASLU

 

Al optulea munte ca înălțime al lumii, situat în masivul Himalaya din Nepal, este denumit „Muntele spiritului”. Pentru mine personal, este cea mai mare înălțime pe care am atins-o până acum, de 8.163m (mergând pe jos, cum spun prietenii 🙂 ).

Am ales acest munte datorită înălțimii sale, fiind considerat un optmiar „mic”, cu altitudine în palierul 8.000-8.200m, deoarece nu folosim oxigen suplimentar și strategia este o expunere treptată la altitudini tot mai înalte.

Cele 3 expediții anterioare au vizat tot munți cu altitudine sub 8.200m. În 2021 am reușit să urc pe vârf la Gasherbrum II în masivul Karakorum din Pakistan, la 8.035m, depășind pentru prima dată bariera celor opt mii de metri.

Manaslu este cel mai înalt munte din regiunea Gorkha, situat la 64 km est de Annapurna, într-o zonă foarte izolată.

Muntele văzut din Tabăra de Bază.

Manaslu a fost urcat pentru prima dată pe 9 mai 1956 de către Toshio Imanishi și Gyalzen Norbu Sherpa în cadrul unei expediții japoneze, a patra încercare pentru japonezi de a urca pe vârf în perioada 1950-1956 (așa cum Everestul este considerat un munte „britanic”, Manaslu este unul „japonez”).

Prima ascensiune de iarnă a fost făcută de polonezii Maciej Berbeka și Ryszard Gajewski pe 12 ianuarie 1984, fără să folosească oxigen suplimentar. Următoarea ascensiune de iarnă a reușit-o spaniolul Alex Txikon împreună cu o echipă de 6 șerpași pe 6 ianuarie 2023, aceasta fiind a treia încercare!

Traseu

Echipa noastră este, ca și în celelalte expediții la opt mii de metri, formată din mine, Laura Mareș, împreună cu coechipierul meu mult mai experimentat la altitudine, Justin Ionescu.

Avem aceeași strategie, nu folosim oxigen suplimentar sau porteri de altitudine, având asigurate serviciile agenției doar în Tabăra de Bază. Am apelat la aceeași agenție ca în 2022, agenția locală nepaleză Seven Summit Treks.

Manaslu este în prezent un optmiar foarte popular, foarte aglomerat, ascensiunea sa fiind considerată un preambul pentru Everest, majoritatea agențiilor solicitând acum minim o altă ascensiune la peste opt mii de metri înainte de a aborda cel mai înalt munte al Planetei.

Anul acesta, în 2023, s-au acordat 301 permise de ascensiune, cu 25% mai puține decât în 2022. Un număr uriaș, comparativ cu ce am experimentat până acum.

Gasherbrum II este un munte relativ izolat și puțin umblat, iar Annapurna este foarte periculos și dificil. Am fost doar câteva zeci de persoane, până în 50, în ambele Tabere de Bază ale acestor optmiari.

O mică zonă din orășelul numit Tabăra de Bază Manaslu.

Alegem să facem apropierea de munte printr-un trekking de câteva zile prin sălbatica regiune Manang și traversăm Larke Pass, la 5.100m. În câteva zile atingem Tabăra de Bază, la 4.800m, fiind deja aclimatizați pentru această altitudine.

Pentru ascensiune abordăm ruta clasică, fața nord-estică, folosită de majoritatea alpiniștilor.

Ne instalăm inițial 3 tabere și facem 2 rotații de aclimatizare, pentru a obișnui treptat organismul cu altitudinea. Dormim mai multe nopți la 5.600m, 6.300m și 6.650m (altitudinea Taberelor 1, 2 și 3) și atingem altitudinea de 7.200m.

Tabăra 3 văzută de sus. 

Întrucât vremea este favorabilă unei ferestre de vârf, plecăm după doar o zi de pauză în ascensiunea finală.

Drumul către vârf a însemnat o noapte direct în Tabăra 2, apoi ne-am mutat pentru noaptea următoare în Tabăra 3. După un drum lung într-o aglomerație uriașă atingem Tabăra 4, ultima înainte de vârf, la 7.400m.

Planul inițial era să plecăm direct în acea seară la vârf, dar eram extrem de obosită și cu o cefalee chinuitoare. Am ales să mai stăm o zi la acea altitudine, sperând că va ajuta la aclimatizare. Ceea ce s-a și întâmplat, astfel încât am plecat la miezul nopții de 28 septembrie către cel mai înalt punct al muntelui.

Vremea în timpul nopții a fost rezonabilă, doar puțin vânt, fără aglomerație; era deja sfârșitul sezonului și am fost maxim 10 persoane în acea noapte mai sus de Tabăra 4. Mi-a fost puțin frig la mâini, având degetele foarte sensibile după degerăturile de la Annapurna, dar am depășit momentul.

Am atins vârful în jur de ora 8 dimineața și am stat o jumătate de oră singuri acolo, la 8.163m. Mare bucurie și mare privilegiu să fim singuri pe vârf!

Pe vârf, 8.163m, a doua oară până acum la peste 8.000m.

A urmat coborârea, un mare tur de forță, reușind să coborâm direct în Tabăra de Bază în aceeași zi. Lungă zi, 18 ore de mers din Tabăra 4 până pe vârf și apoi jos la 4.800m, toate acestea în, repet, doar 18 ore. Bonus coborârea cu un rucsac uriaș, încărcați cu toate bagajele de pe munte!

Anul acesta expediția s-a derulat extrem de rapid. Combinația de vreme rezonabilă, aclimatizare corect făcută și fără incidente, serviciile de calitate ale agenției în Tabăra de Bază, starea noastră bună de sănătate atât fizică cât și psihică, toate au contribuit la reușită.

Am atins vârful și am coborât în siguranță de pe munte în aceeași zi, în 21 de zile de la intrarea în Nepal. Un timp neașteptat de scurt, un fel de compensație după expediția de anul trecut de la Annapurna! Toată expediția de anul acesta a avut loc în 27 de zile, un timp incredibil! De obicei, expedițiile la altitudine durează între 6 și 8 săptămâni.

Momentele cele mai dificile au fost navigarea la mare altitudine prin aglomerația foarte mare. Statul într-o lungă coadă care stă pe loc, când nu folosești oxigen suplimentar, înseamnă pur și simplu să îngheți.

Ambuteiaj la 7.000m, în drum spre Tabăra 4, încercând să depășesc coada.

Ai două opțiuni: fie cobori, fie ieși cumva din coadă și depășești, ceea ce am și făcut. Am învățat că un munte foarte aglomerat și popular înseamnă să reușești cumva să te strecori și să depășești coada. Trebuie să alegi cu mare grijă zilele și perioada din zi în care te deplasezi pe munte.

Bucuria reușitei înseamnă o nouă experiență la peste opt mii de metri și speranța altor expediții în munții mari ai lumii, pe care le aștept cu interes.

Urmează jurnalul expediției, în curând.