2. Tabăra de Bază, Puja și Socializare

25 feb. 2. Tabăra de Bază, Puja și Socializare

Suntem pe trekking, pe drum către Tabăra de Bază a muntelui Manaslu.

Miercuri 13 septembrie

Plecăm dimineața devreme din Samdo, așezarea unde înnoptasem în seara precedentă și ajungem în 2 ore la Samagaun, un sat mai mare, situat la baza muntelui.

Ne ducem direct la lodgia pe care o folosește compania, unde este plin de lume, bagaje, rumoare și agitație.

Ne întâlnim cu diverși cunoscuți: Uta Ibrahimi, alpinistă din Kosovo, cu care am împărțit cortul de masă la Gasherbrum în 2019, brazilianul Moeses Fiamoncini cu care am fost în 2022 la Annapurna, Chhang Dawa Sherpa (unul dintre proprietarii agenției) și compatriotul nostru Adrian Laza. Justin îl cunoaște acum, eu de câțiva ani. O mare plăcere această revedere!

Mâncăm rapid câte o omletă (la mine este prima în această expediție), ne desfacem bagajele și plecăm la ora 11 într-o plimbare către Tabăra de Bază aflată cam 1.200m mai sus (la 4.800m), doar pentru aclimatizare.

Drumul este foarte frumos, inițial printr-o pădure de pini, apoi apar pășuni cu sute de flori de munte, minunat colorate.

Lăsăm în urmă un lac glaciar și traversăm ape vijelioase care curg din ghețari, o ocupație de care mă tem mereu!

Încerc să mă controlez dar nu prea reușesc, îmi este efectiv frică să nu alunec pe pietre și să mă accidentez, de unde și ezitările mele, puteți vedea mai jos:

 

Urcăm o ultimă pantă lungă și abruptă și ajungem după 3 ore în „orășelul” (cum îl numesc eu) Tabăra de Bază a muntelui Manaslu.

Pentru prima dată văd o tabără de aceste dimensiuni. Sunt zeci de companii, fiecare cu locul ei bine stabilit. Întrucât este întinsă atât în suprafață cât și în înălțime, aproape toată zona este terasată cu pietre, sunt făcute un fel de ziduri mici între zonele amenajate plat. Cred că sunt sute de corturi.

foto 8K Expeditions 2023

Anul acesta s-au acordat 300 de permise pentru străini (prin comparație, anul trecut au fost cu 25% mai multe permise). Împreună cu șerpașii, porterii și personalul de la bucătării, probabil suntem peste o mie de oameni aici.

Nu sunt obișnuită cu așa dimensiuni, la Gasherbrum am fost în ambele dăți cam 50 de clienți, iar la Annapurna sub 30 (mulți se feresc, datorită riscurilor și dificultății foarte mare). Mă gândesc vag îngrijorată cum va fi pe munte cu atâția oameni…

Ne ducem direct într-unul din corturile de masă ale SST, mâncăm paste și legume, bem câteva ceaiuri și apoi coborâm rapid, 2 ore mai târziu suntem în sat.

O tură foarte utilă pentru mișcare și aclimatizare, sunt bucuroasă că am urcat, în loc să fi lâncezit toată ziua în Samagaun.

În lodgie ne întâlnim cu Kami Rita Sherpa, o legendă printre nepalezi și cunoscut în lumea alpină de mare altitudine. Este sherpașul care deține recordul celor mai multe urcări pe Everest, 28 de ori până în prezent.

Lucrează cu Seven Summit Treks dar are un statut aparte, cred că serviciile lui costă mult mai mult decât ale unui sherpa normal. Este foarte simpatic și modest, stăm de vorbă cu el și facem poze, firește 😊.

Restul serii stăm la povești cu Adrian despre expediții, întâmplări, oameni. Avem atâtea să ne spunem! Este o mare bucurie să vorbești cu un compatriot într-o expediție, să auzi limba ta. Pentru mine înseamnă o senzație de siguranță și familiar, parcă sunt aproape de casă. Iar dacă persoana este și deosebită, este cu atât mai plăcut!

Joi 14 septembrie

Dis-de-dimineață predăm geanta pe care am avut-o pentru trekking, pentru a fi dusă în Tabăra de Bază.

În curtea interioară, pe o mare prelată sunt strânse toate gențile și butoaiele, iar afară așteaptă un mare grup de femei plus mulți catâri, organizați să care bagajele sus pe munte.

Profităm de liniștea dimineții și bem un espresso perfect într-o casă a unui localnic, foarte curată, amenajată ca magazin și cafenea.

Și mare surpriză, găsesc aici o cutie mică de vaselină pe care mi-am propus să o iau cadou fiicei mele. Este un emolient perfect pentru buzele mereu uscate și suferinde în expediție, la un preț foarte accesibil. Am încercat o grămadă de balsamuri pentru buze, de la toate firmele dermato-cometice, sunt cunoscătoare a subiectului 😊!

Plecăm cu toții pe la ora 9 încet, încet către Tabăra de Bază. Tot drumul stăm la povești cu Adrian. De exemplu, aflu următoarea zicală:

„Dal bhat is power for 24 hours
One year, one shower!!!”

Dal bhat este mâncarea tradițională a nepalezilor, orez fiert împreună cu o supă de linte, plus legume fierte și condimentate. De cele mai multe ori mănâncă doar acest fel de 2-3 ori pe zi, de unde și zicala 😊.

Ajunși în Tabăra de Bază, facem o poză de grup, amintire a timpului minunat petrecut împreună.

Suntem întâmpinați cu ospitalitate de gazdele noastre, primim în cortul de masă un tort de bun venit!

Ne instalăm în corturi și ne preluăm toate bagajele. Din fericire au ajuns integral: 2 butoaie, o geantă mare plus geanta de pe trekking. Încep să le aranjez, îmi place ordinea!

Avem daune minore, 2 geluri sparte și o zeamă lipicioasă, dar măcar nu miroase a pește. La Gasherbrum II în 2021 s-a spart o conservă de pește, care a împuțit toată geanta, plus zeama uleioasă. Deși mereu ambalez cu foarte mare grijă (mama mea mă ajută, este o mare specialistă în organizare), evenimente neplăcute se întâmplă mereu.

Avem corturi mari, înalte, toate arată la fel. Sunt câteva șiruri lungi de corturi, agenția are în jur de 100 de clienți. Un număr uriaș…am marcat cortul meu cu o mică linie albastră.

foto SST 2023

Vineri 15 septembrie

După un mic dejun foarte ușor (porridge cu măr), urmează pentru mine un mult așteptat duș, apoi plecăm în Tabăra 1. Suntem încălțați cu papuci de trail și echipați cu colțari ușori (îi numim gheruțe), fără bagaj, astfel încât ajungem în Tabăra 1 în 2 ore și jumătate, adică foarte rapid.

SST are tabăra puțin mai jos decât celelalte agenții, la 5.600m. Urcăm mai sus cu vreo 300m, ne oprim și mâncăm omleta de dimineață luată la pachet, pe îndelete. Folosește la aclimatizare să urcăm cât mai sus, apoi să dormim jos. Ceea ce și facem, ne întoarcem în Tabăra de Bază după-amiază pentru odihnă.

Socializăm seara la cină cu 2 colegi polonezi foarte simpatici, tot neoxigenați ca și noi, Lukasz și Jaros.

Sâmbătă 16 septembrie

Noaptea trecută am avut o problemă digestivă, cu diaree. Nu pare foarte grav, dar burta a forfotit toată noaptea, așa că iau un plic de smecta și o pastilă de loperamid. Sunt foarte bleagă, lipsită de energie. Mănânc ouă, beau 2 espresso la cafenea, dar nu îmi revin.

Hotărăsc totuși să ne ținem de plan, să urcăm în Tabăra 1. Mă ajută puțin un gel energizant și reușesc să mă târâi până într-un cort al agenției, opt sute de metri mai sus.

Am luat cu mine sacul Marmot primit sponsorizare de la magazinul Nootka și Marmot Partner Store Timișoara (folosesc sacul în Tabăra de Bază, dar astăzi l-am luat special mai sus pentru poze).

Până acum am folosit în toate expedițiile sacul Mammut achiziționat în 2013, însă anul trecut la Annapurna, deși Tabăra de Bază este jos la doar 4.200m altitudine, mi-a fost frig în el. Așa că oferta celor de la Nootka a picat foarte foarte bine, le mulțumesc foarte mult. Bonus culoarea turcoaz a sacului, ca să mă binedispună 😊.

Fac poze în cort și afară cu sacul, urmează să le postez cât de curând.

Duminică 17 septembrie

Am avut o seară și o noapte foarte, foarte lungă în cort. Nu foamea m-a deranjat, ci o durere de cap crâncenă, care nu a cedat nici măcar la 2 pastile de nurofen forte. Toată noaptea m-am foit, am reușit să adorm o oră de-abia dimineață la ora 6.

Am rulat o grămadă de diagnostice diferențiale în cap, mă și vedeam luată cu elicopterul, cu accident vascular, etc, etc. Cea mai logică explicație este aclimatizarea insuficientă combinată cu oboseala, rațional știu asta, e mai greu cu procesatul emoțiilor. Cred că lipsa unei zile de odihnă a contribuit la această stare!

La ora 8 strângem sacii și izoprenele și coborâm repede în Tabăra de Bază. Astăzi la ora 10 începe ceremonia Puja la agenția noastră.

Mă simt complet lipsită de putere, mă întind în cort o oră să mă odihnesc. Nu am energie nici măcar să întind sacul, stau pe saltea. Am saturația 80 și pulsul 55, de-asta sunt așa bleagă. După ora de somn mă simt mai bine și merg la ceremonie.

Puja este un ritual religios (budist sau hindus), o rugăciune colectivă, prin care cerem binecuvântare și îngăduință pentru a urca muntele. Este oficiată de călugări, fiecare agenție având o anumită zi în care se desfășoară.

Participă în general toată echipa: clienții, șerpașii, personalul de la bucătărie, porterii. Ne aducem inclusiv echipamentul pentru a fi binecuvântat: bocancii de altitudine, colțarii și căștile.

Stau lângă Adrian, filmăm și facem poze. Este a doua oară când particip, după cea de la Annapurna (în Pakistanul musulman am fost cu agenții locale, nu am avut așa ceva).

Îmi aduce aminte de anumite slujbe ortodoxe, similar cu sfințitul casei, de exemplu. La sfârșit, fiecare participant este binecuvântat de către călugări. Personal, acest ceremonial îmi face foarte bine psihic. Avem 3 călugări de la o mănăstire faimoasă din zonă (agenție mare, slujbă grandioasă). Trebuie să vă spun că am remarcat lipsa câtorva colegi, probabil au participat la multe Puja sau poate nu are semnificație pentru ei.

După masa de prânz mergem la cafenea. Da, avem un cort mare cu mese, unde poți bea cafea gratuit, din partea agenției. Ce să zic, recunosc că este un răsfăț minunat!

Putem alege între espresso, capuccino, caffe latte, ciocolată caldă plus câteva prăjituri. De vis, la 4.800m altitudine! Așa că nu am folosit pungile de cafea aduse de acasă.

De aici cumpărăm net (150$ și îl putem împărți). La Annapurna costa 500$, nu am luat și am regretat.

Pentru mine a devenit foarte important să pot comunica și trimite poze. Am dispozitivul garmin cu mine, la care trimit și primesc mesaje, plus track-ul GPS. Dar vorbitul și pozele înseamnă mult mai mult, mă bucur să profit de această facilitate. Există și avantaje într-un loc atât de aglomerat.

Vorbesc cu ai mei acasă pe whatsapp, bucurie mare!

După-amiaza și seara înseamnă relaxare, am început să citesc o carte polițistă.

Luni 18 septembrie

Azi noapte am dormit neîntoarsă, în zgomotul ploii, până aproape de ora 8. Foarte revigorant un somn profund, apreciez mult. Am ușoare griji din cauza ploii, dar încerc să fiu optimistă și mai ales să profit de ziua de pauză.

Mic-dejunul este copios, cu ouă și bacon prăjit, destrăbălare maximă! 😄 Urmează o altă vizită la cafenea, apoi duș și spălat pe păr.

La prânz primim file de pește pane, este prima dată când mănânc așa ceva într-o Tabără de Bază. Sunt mare iubitoare de pește, mereu iau cu noi conserve și chiar păstrăv afumat pus în vid. Știu că am primit file de pește congelat, dar tot mă bucur mult!

Îmi aduc aminte de foamea cruntă din prima expediție la opt mii de metri, din 2019, în Pakistan. Plus un bucătar foarte nepriceput, ceea ce a fost extrem de neplăcut. Acum serviciile sunt pur și simplu de vis!

După așa un prânz copios urmează un somn de refacere. Îmi prinde foarte bine ziua aceasta de odihnă.

Seara ne așteaptă o mare surpriză! În cortul de masă apare Justin alături de Valery Babanov, o cunoștință mai veche, de la Ama Dablam 2018. Un alpinist faimos al lumii și o persoană deosebită. Modest, plăcut, cu o vitalitate debordantă la cei 59 de ani.

A câștigat de 2 ori prestigiosul trofeu Pioletul de Aur (un fel de Oscar al lumii alpine), în 2002 pentru ascensiunea în premieră, solo, a muntelui Meru Central (6.310m) și în 2003 pentru ascensiunea pilierului sudic al lui Nuptse Est (7.803m). Este o mare onoare să-l cunoaștem și să stăm la povești cu el!

Îl tratăm printre altele cu măsline grecești și parmezan, pe lângă conversația spumoasă 😊. Cu Justin s-a mai intersectat prin munții mari, eu îl văd a doua oară acum.

Ne-a mărturisit că, atunci când citește lista tuturor ascensiunilor sale, nici lui nu-i vine să creadă câte a putut face. Este aici cu 3 prieteni ruși, într-o ascensiune, evident, fără oxigen suplimentar.

Trăiește de peste 20 de ani la Chamonix și un scriitor francez (Denis Ducroz) tocmai a scris o carte despre el: „Valery Babanov, le Russe aux deux Piolets d’Or”. O să o cumpăr când mă întorc acasă, poate ne revedem și îi cer un autograf!

O seară extraordinară la peste patru mii de metri…

VA URMA!