AMA DABLAM (Nepal) – Prima româncă pe „cel mai frumos munte din lume”

6.812m
octombrie 2018
26 zile / 11 ore la vârf

Despre AMA DABLAM

Ama Dablam nu este cel mai înalt munte din lume, dar cu siguranță este unul dintre cei mai frumoși, mulți considerându-l chiar „cel mai frumos munte din lume”.

Situat în estul Nepalului, este vizibil pentru câteva zile tuturor trekkerilor în drumul lor spre Tabăra de Bază a muntelui Everest.

Cea mai populară rută pentru ascensiuni este creasta sud-vestică, fiind urcată pentru prima dată în 13 martie 1961 de către echipa Mike Gill (Noua Zeelandă), Barry Bishop (Statele Unite ale Americii), Mike Ward (Marea Britanie) și Wally Romanes (Noua Zeelandă).

Numit și Matterhornul Himalayei datorită formei sale piramidale, este a treia cea mai populară destinație alpină din Himalaya pentru expedițiile comerciale, muntele „plătind” acest preț pentru aspectul său impresionant. Ascensiunile se fac, în mod uzual, în lunile aprilie-mai (înainte de muson) și în septembrie-octombrie.

Un munte incredibil de frumos și maiestuos.

În limba locală, numele înseamnă „Colierul Mamei”, datorită formei crestelor sale, cea a brațelor unei mame care-și strânge copilul la piept („Ama”) și a ghețarului de la baza sa, asemănat colierului tradițional purtat de femeile Sherpa („Dablam”).

Traseu

În echipă cu Justin Ionescu, am abordat ruta clasică, creasta sud-vestică, cotație alpină DIV 4 M3+.

După o aclimatizare pe Valea Khumbu începută la Lukla, prin Namce Bazaar și Pangboche, cotim dreapta din drumul spre Everest Base Camp și ajungem în Tabăra de Bază a muntelui Ama Dablam, la 4.600m.

În Tabăra de Bază, cu muntele în fundal.

De acolo, ne-am amenajat singuri cele două tabere intermediare, Tabăra 1 (la 5.800m) și Tabăra 2 (la 6.000m), ne-am cărat tot echipamentul în cele două corturi în urma unor drumuri succesive.

Mai sus de Tabăra 1 am folosit pentru asigurare corzile fixe amenajate până pe vârf.

Urcarea către vârf a început vineri 19 octombrie. Întâi Tabăra 1, o zi de pauză, duminică în Tabăra 2 și noaptea, pe 22 octombrie, la 2AM am plecat spre vârf.

Am urcat prima porțiune tehnică mixtă, de stâncă și gheață, foarte abruptă, numită Grey Tower, până la ora 6AM, când am ajuns în singura porțiune orizontală din drumul spre vârf, Tabăra 3, situată sub seracul uriaș.

Tabăra 3 privită de sus, în drum spre vârf.

După câteva minute pentru hidratare și odihnă, am plecat în sus, abrupt, pantă de 50 de grade, pe ghețar, urcuș care a durat până la ora 10AM, când am atins vârful.

Am stat 30 de minute pe vârf pentru poze, odihnă și hidratare. Coborârea a durat 3 ore până în Tabăra 2, unde am și rămas până peste noapte.

La coborârea de pe vârf, ocolind prin dreapta acest serac uriaș.

În ziua următoare, marți 23 octombrie, am coborât în Tabăra 1 și ulterior în Tabăra de Bază.

Expediția pe Ama Dablam a fost cea de-a doua expediție în care am ținut un jurnal, pe care promit să îl împărtășesc cu voi pe Blog.

Va urma!

ACONCAGUA (Argentina) – Îngropați de ninsoare pe Ghețarul polonez
GASHERBRUM II (Pakistan) – Prima expediție la opt mii de metri
No Comments

Post A Comment