DAMAVAND (Iran) – Întâlnirea cu dragonul Azi Dahaka

5.671m
iulie 2015
5 zile

Despre DAMAVAND

 

Cel mai înalt vârf conic din lume
Situat în masivul Alborz, Damavand este cel mai înalt vârf din Iran și cel mai înalt vulcan al Asiei. Este inclus în circuitul Seven Vulcanoes, cei mai înalți vulcani de pe cele 7 continente.

Craterul de vârf are o rază de aproximativ 150m și o adâncime de 20m și adăpostește un ghețar transformat în lac înghețat. De altfel, Damavand adăpostește mulți ghețari naturali, printre care și cel mai mare și mai lung ghețar din Iran.

Prima ascensiune este documentată în anul 905, fiind realizată de către exploratorul persan Abu Dulaf Khazraji.

Damavand este legendar în mitologia persană, fiind vârful pe care dragonul cu trei capete – Azi Dahaka – a rămas înlănțuit până la sfârșitul lumii. De altfel, ultimii 300 de metri de ascensiune până la vârf sunt dificil de parcurs pentru că dragonul este mânios și scuipă sulf prin zeci de fumarole.

Deoarece muntele este situat la aproximativ 80 km de capitala Teheran, iranienii pleacă vineri de acasă, urcă muntele sâmbăta și duminica se întorc, o tură scurtă de weekend, cam ca la Mălăiești…

O expediție sub semnul sulfului

Am abordat vârful Damavand pe ruta sudică, cea mai populară.

Uitându-mă în urmă, ascensiunea pe Damavand nu a fost una dificilă din punct de vedere tehnic. Totuși, au fost câteva premiere atunci pentru mine.

Din Teheran am ajuns cu un microbuz la cabana Polour (2.250m), apoi am urcat direct către refugiul Bargah Sevom, situat la 4.200m, unde am petrecut o zi pentru aclimatizare.

Așa arată permisul pentru ascensiune.

Una dintre amintirile haioase din ziua de aclimatizare este cea legată de căutarea unei cutii Geocache împreună cu Mircea și Sandu. Am găsit în cele din urmă cutia la aproximativ 4.500m altitudine, după 3 ore de orbecăit printre stânci colțuroase, fapt care ne-a adus o mare satisfacție.

Trei oameni fericiți, alături de cutia găsită după lungi căutări.

De la refugiul Bargah Sevom am urcat a doua zi spre vârf, pe o vreme destul de capricioasă.

Datorită faptului că este un vulcan parțial activ, am întâlnit în drumul spre vârf multe fumarole care scuipau sulf, făcând aerul deja rarefiat și mai greu de respirat. Întregul peisaj era de altfel modificat de expunerea permanentă la emanațiile de sulf…

Fumarolă, adică o gaură în munte pe unde se degajă mult sulf toxic.

Expunerea la sulf nu a rămas fără urme nici pentru mine. La coborâre a fost prima și singura dată (de până acum) când m-am simțit extrem de rău, având o stare de epuizare marcată – mulțumesc Mihai și Mircea că ați avut grijă să mă hidratați și să cobor în siguranță!

Iranul – o lume diferită…

Dincolo de experiența ascensiunii, contactul cu Iranul a însemnat șocul de a fi pentru prima dată într-o țară fundamentalist musulmană.

Nu am realizat până la acea săptămână (din care 5 zile am stat pe munte) că trăiesc de fapt în cea mai bună din lumile posibile și că libertatea este una din cele mai importante avuții ale noastre, ale pământenilor.

În aeroport, la intrarea în Iran. Pentru femei este obligatorie acoperirea capului.

Și totuși, Iranul rămâne o călătorie în vremuri de mult apuse și în basm. Cu o istorie de peste 4000 de ani, vechea Persie, tărâmul poveștilor din O mie și una de nopți, este o confluență în timp și spațiu a Drumului mătăsii cu expedițiile militare ale lui Alexandru cel Mare și Gingis Han.
Îmi doresc să revin cândva, să explorez istoria locurilor.

Amintiri cu oameni deosebiți

Nu în ultimul rând, mi-au rămas amintirile legate de căldura și ospitalitatea oamenilor pe care i-am întâlnit.

Le păstrez o caldă amintire celor doi ghizi locali extraordinari, frumoasa Sara și pasionatul Keivan, care ne-au făcut să ne simțim mereu ca acasă și au avut mare grijă de noi pe munte.

TRIGLAV (Slovenia) – Urcare liberă, iarna
KILIMANJARO (Tanzania) – O plimbare pe verticală de la Ecuator la Pol
No Comments

Post A Comment