MONT BLANC (Franța) – Un munte care te cheamă mereu să te întorci

4.810m
iulie 2014
4 zile

Despre MONT BLANC

Mont Blanc, sau La Dame Blanche, este cel mai înalt vârf al Alpilor și al Europei de Vest, situat la granița a 3 țări: Franța, Italia și Elveția.

Prima ascensiune a fost realizată în 8 august 1786, de către Jacques Balmat și dr. Michel Paccard, fiind considerată data de început a alpinismului modern.

Traseu

Am abordat una din rutele clasice, considerată mai ușoară: din Saint Gervais les Bains – Tramway du Mont Blanc până la Nid d’Aigle, la baza ghețarului Bionnassay – refugiul Tete Rousse – refugiul Gouter – vârful Mont Blanc – și înapoi jos, pe același traseu.

În prima zi am urcat cu 15 Kg în spate pe un drum nesfârșit, inițial pe stânci și apoi pe ghețar până la Tete Rousse, unde ne-am odihnit peste noapte.

Urcușul către Dome du Gouter din a doua zi a traseului a fost una din părțile dificile și chiar periculoase, la nivelul porțiunii Le Grand Culoir, o zonă recunoscută pentru pericolul căderii de pietre.

Refugiul Gouter cu aspectul său din altă lume, parcă plantat acolo de extratereștri.

A treia zi, ziua vârfului, a început cu plecarea din refugiu complet echipați noaptea la 2AM, apoi un mers susținut până pe vârf, în jurul orei 10AM.

Pregătită de ascensiune, asamblată cu multe straturi. Va deveni, peste ani, o formulă familiară.

Nu a fost aglomerat, un fapt îmbucurător mai ales pe creasta dinainte de vârf, pentru că este foarte expusă și pot apărea accidente.

Îmi aduc aminte bucuria de pe vârf, împărtășită cu colegii de tură, și relaxarea de la coborâre. În dupăamiaza aceea am rămas la Gouter și am savurat din plin priveliștea.

Alături de câțiva dintre colegii de ascensiune, savurând bucuria.

Am revenit aici în decembrie 2017, în echipă cu Justin Ionescu, când am stat 10 zile pe ghețar, încercând să urcăm La Dame Blanche iarna. Deși nu am reușit ce ne-am propus, a fost una din cele mai frumoase expediții. Era complet pustiu, schiorii de tură încă nu apăruseră iar noi am mers din refugiu în refugiu. Nici măcar cele 15-20 kg cărate zilnic în spate nu au micșorat în vreun fel senzațiile. Din Mer de Glace am urcat întâi la Refuge de Leschaux, apoi iar pe ghețar către Refuge du Requin, de unde am încercat să mergem către Aiguille du Midi.

Căutând un drum printr-un labirint de crevase.

Crevasele uriașe și periculoase ne-au întors din drum; am urcat apoi la Refuge du Couvercle, unde ne-am odihnit 2 zile.

Refuge du Couvercle, adăpostit de un bolovan uriaș.

Ne-am întors în Chamonix, am urcat cu cabina la Aiguille du Midi și am stat la Abri Simond (adăpostul de iarnă situat lângă Refuge des Cosmiques). Alte peripeții, a venit o mare furtună și am rămas blocați acolo 3 zile, am fost duși jos cu elicopterul miercuri pe 21 decembrie (între timp pierdusem avionul de întoarcere). A fost dramatic atunci, dar amintirile despre acele zile sunt extraordinare…

În cele 10 zile pe ghețar, admirând peisajul impunător, am văzut vârful Dent du Géant. Acela a fost momentul când mi-am propus să încerc vara să mă cațăr pe „dinte”.

KILIMANJARO (Tanzania) – O plimbare pe verticală de la Ecuator la Pol
GROSSGLOCKNER (Austria) - Un scurt și plăcut antrenament la stâncă
No Comments

Post A Comment